Călătoria


Mi s-a terminat sesiunea şi, ca orice om normal, mi-am făcut bagajele cu gându’ spre mâncarea de acasă. N-am făcut curat în camera de cămin şi pentru asta-i cer scuze colegului cu promisiunea că după vacanţă: „Sigur!”. Poate o să vi se pară surprinzător, dar partea cu aspiratu’ e cea mai grea. Şi nu mă refer la pornirea aspiratorului şi apoi mişcarea aparatului prin cameră. Nuuu.. Problema se întinde spre dimensiuni mult mai depârtate, efortul fizic fiind, defapt, aproape nul, mai ales că, eu, am fost sportiv la viaţa mea. Neputinţa este cauzată, nu de lipsa voinţei (cum tot încerc să-i explic la So’) ci de crudul meu destin de a nu găsi aspiratorul. Sculă care e tot timpul luată şi dusă la mama dracului prin nu ştiu ce cameră, de nu ştiu ce casnică, pentru ca, eu, boul, să mă duc degeaba jos la recepţie să-l cer. Nu-i nimic, nu mă frustrează chestiile astea mărunte.

După cum ziceam, mi-am făcut bagajele şi mă gândeam că în trei ore sunt  acasă, unde voi avea, în faţa măriei mele, un bol de supă compusă din apă, legume şi carne de pasăre(găină). Purtând lumea în spate, asemenea predecesorului meu, Atlas (bine în cazul lui lumea, în cazul meu bagajele), am ajuns la gară. La ghişeu mă aştepta o posesoarea a unui herpes minunat, plasat strategic pe buza superioară. Nu boala dermatologică m-a făcut să o urăsc, ce vestea pe care mi-a dat-o cu seninătate: „S-a anulat trenu’ de 13:56″. Mie-mi place să ajung mai devreme peste tot aşa ca vestea mi-a fost dată la 13:40. Următorul tren venea la 15:12. Gândul că va trebui să stau în gară o oră şi treizeci şi două de minute mă cutremura, aşa că am apelat la bunătatea distinsului meu coleg, D., să mă gâzduiască în locuinţa lui aflată în imediata vecinătate a gării. Minunatul meu gazd’  m-a servit cu muzică şi vitamine efervescente, ceea ce în mod sigur e mai plăcut decât să stai singur într-o incintă mare şi friguroasă. Nu că m-aş plictisi de propria-mi companie, nici vorbă.

Mi-am luat „la revedere” de la binefăcător şi, parcă revigorat, am plecat spre gară unde, speram, eu că mă aşteaptă trenul. De data asta nu m-a dezamăgit. Era în staţie si am intrat în vagonul ce mi-era destinat.

Ca să aibă logică ceea ce urmează să va spun, vreau să mă descriu ca purtător de bagaje: Aveam în spate un ghiozdan, care nu era foarte plin, o geantă bărbătească în care mi-am îndesată câteva cărţi, o altă geantă în care mi-era „Lectopul” şi o ditamai valiza pe role. Cu alte cuvinte mă simţeam ca magăruşu’ cărăuş.

Revenim. Tocmai urcasem scările, când am descoperit defectul în ceea ce priveşte munca inginerească la tren. Holul e prea strâmt. Şi cum vitele simţeau nevoia să stea afară să se răcorească, mă aflam în imposibilitatea de a-mi găsi compartimentul în care se afla scaunul pe care urma să stau. Bineînţeles că moaflele, în loc să se simtă şi să intre în compartiment până să trec, au ales să se lipească de pereţi. În istoria mea recentă n-am simţit clipe de dezgust şi disperare mai mari decât atunci. Prin încercările mele de strecurare, m-am străduit să nu fiu insensibil la durerea pricinuită semenilor mei, prin zdrobire. Aşa cum m-a învăţat mama, mi-am cerut scuze de multiple ori la fiecare dintre victimele mele. Ştiţi voi, eu am bun simţ. La un moment dat, m-am aflat în faţa compartimentului care conţinea scaunul şaizeci şi patru. Am descoperit cu stupoare masa de bătrâneţe ce-mi ocupa locul. Acelaşi bun simţ m-a oprit să intru înăuntru, să-i dau jos bagajele şi apoi să-l scot afară. Aşa că am stat eu pe hol. Începeam deja să ma simt bine. Mi-am dat jos haina, m-am rehidratat după cursa cu obstacole şi-am scos cartea să citesc, în picioare…

În urma suferinţelor, a venit şi o rază de bunătate care s-a materializat printr-o bunică ce m-a invitat la dânsa în compartiment. Am acceptat cu pioşenie locul şi am continuat să citesc până am ajuns acasă.

Exact cum mi-am imaginat că va fi, ai mei m-au primit cu zeamă de pui, cu spaghete şi cu tot felul de dulciuri. Ah, da şi cu vestea că mâine speli maşina… (Sergiu ştie despre ce vorbesc).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: