Continuarea


Am decis să vă cruţ şi să vă satisfac curiozitatea continuând povestea din articolul trecut. Unii dintre voi poate intuiaţi următorul final, iar alţii aşteptaţi cu sufletul la gură să aflaţi despre creatura oripilantă ce se află în baie şi mă hărţuieşte de fiecare dată când intru. Am să încep prin a vă da nişte indicii cât se poate de subtile. Ghici ghicitoare:

Se poate folosi ca şi colier, dar nu ai vrea să ieşi cu el pe stradă. Este uşor şi nu poate fi folosit ca instrument muzical, decât dacă vrei să enervezi oameni sau să-i sperii. Se găseşte în majoritatea băilor. În luna ianuarie te poţi aşeza pe el şi nu, nu e un calorifer. Are o formă pe care nu am întâlnit-o până acum în geometrie. Te poţi aşeza pe el şi în restul lunilor.

Înainte să citeşti următorul paragraf, te rog gândeşte-te la indiciile de mai sus şi daca-ţi vine o idee şi crezi că te-ai prins despre ce e vorba, notează la comentarii.

Mai devreme am spus că este o creatură şi asta nu incidental. Deşi este un obiect, parcă are o minte a sa, setată doar să mă sperie. Este cea mai malefică creaţie a omului şi montată greşit ar putea provoca mii şi mii de decese. Acest obiect despre care vă scriu este , wait for it* (Barney Stinson, HMYM), capacul de la w.c. Fie că v-aţi aşteptat sau nu la acest răspuns, cred că meritaţi o poveste mai puţin înflorită şi cât se poate de reală:

Mă întorceam din Afganistan înapoi în ţară şi tata mă aştepta la aeroport să mă ajute cu bagajele. Batalionului meu i se ordonase retragerea acasă după ce făcuse timp de 6 luni parte din Brigada 8 Artilerie Mixtă. Eram localizaţi în regiunea Zabul şi lucram în cadrul Echipei Operaţionale de Consiliere şi Legătură. Abia aşteptam să mă întorc acasă, să stau să mă relaxez şi să încerc să uit de ororile războiului. Nu ştiam de ce mă aflu acolo pentru că toată afacerea asta mi se părea inutilă. Atât războiul americanilor împotriva unei ţări care practic lupta cu beţe şi pietre, cât şi implicarea noastră ca ţară. Dacă e să pun în balanţă toate lucrurile câştigate şi pierdute în urma suportului oferit americanilor, preferam viaţa soldaţilor în detrimentul unei relaţii bune cu obezii.

Când în sfârşit am ajuns, primul lucru pe care am vrut să-l fac a fost să merg la baie, nu-mi place să-mi fac treburile în avion aşa că am preferat să mă abţin 20 de ore. Înainte ca tata să mă poată avertiza, închisesem deja uşa. Îmi termin treaba şi toate acţiunile ţin de igienă şi dau să plec din baie. Aud un sunet puternic specific plasticului. Tresar şi inima îmi bate foarte puternic. Ca să descriu mai bine sentimentul pe care l-am simţit, dau un exemplu: Când treci pe lângă o casă şi câinele începe să latre de după poartă. Ceea ce provocase bubuitura era capacul de la tron. Ori nu era montat bine, ori casa mea e în pantă.

Niciodată n-am putut să mă obişnuiesc şi de fiecare dată mă sperii. Există, desigur, destule modalităţi prin care se poate rezolva problema, dar deh, cine n-are nevoie de puţină adrenalină în viaţă, după cum zicea o prietenă de a mea, A.

Anunțuri

Un comentariu

  1. Pingback: Continuarea - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: