Ador mirosul de ironie dimineaţa


Avertizez populaţia cititoare de dificultatea citirii materialului de mai jos. Înarmaţi-vă cu răbdare.

Eu ca o fiinţă maliţioasă ce sunt, făcut astfel de societatea meschină ce este şi ce se află în exteriorul fizic al fiinţei mele, am ajuns la un punct în care efectiv m-am săturat. De ce anume m-am săturat? De inabilitatea suitei de stimuli fizici materializaţi prin persoanele din jurul meu, să detecteze subtilitatea (merci A.) încercărilor mele de a face şagă despre şi împotriva lor.

Eu sunt un admirator incurabil şi de netratat al ironiei şi aş putea să mă laud că nu sunt tocmai un necunoscător al acesteia. De aceea proiectez cu o plăcere aproape sadică asupra populaţiei, care-mi este victimă în fiecare zi, zăcăşala acestei arte.

De ce fac asta? Pura plăcere de a lăsa omul consternat şi cu faţa tâmpă, potrivită acestui sentiment(de consternare). Sigur, ăsta nu e singurul motiv. Graţie înaintaşilor mei care au abuzat şi ei, la rândul lor, de această artă în ceea ce mă priveşte, sunt înclinat, crescând astfel, să returnez lumii acest favor, care mi s-a făcut încă din fragedă pruncie, mie, scriitorului acestui mirific articol ce se află înaintea ochiilor dumneavoastră.

Dar nu e ironia rea? Ba da şi sunt total deacord că este nepotrivită în orice situaţie dacă e să ne luăm după filozofia umanistă ( pe care nu am citit-o, pe ea, filozofia). Articolul ăsta nu e, însă, despre moralitate, ci despre fierea şi veninul personalităţii mele care găseşte o plăcere inlocuibilă din manifestarea ironiei.

Şi nu-ţi strică această trăsătură? Potrivit statisticilor (care n-au fost făcute vreodată de nimeni) ironia este o trăsătura dezirabilă şi perfect suportabilă. Indivizii care nu posedă acea parte a creierului care detectează şi prelucrează ironia, nu pot fi afectaţi de aceasta. În schimb, cei care posedă această parte, apreciază un schimb redutabil de ironii. Trist e când un amator sau un neavenit se avântă în folosirea acestei nobile şi vechi arte. De cele mai multe ori acea persoană este arsă pe un rug sau omorâtă prin bătaie cu pietre, desigur, metaforic doar.

Reiese tot în urma unor statistici fabricate, că englezii sunt maeştrii acestei îndeletniciri şi sunt înclinat să le dau dreptate. Aşa că ridic o ceaşcă de ceai pentru oamenii mei de pe insulă şi le mulţumesc pentru că există.

Şi ca o soluţie idioată pentru cei cu un handicap în ceea ce priveşte această îndeletnicire s-a inventat şi un semn al ironiei pentru tastatură şi care arată astfel:

Anunțuri

  1. Sorin a.k.a "Nani Nani Guy"

    Bey, baiatule! Tu chiar crezi ce scrii aici, nuh?…Ma bucur ca ai revenit la ale scrisului, cu mai mult avant si entuziasm.
    Keep up the work! ( people tell u it’s good, so far, right? )

  2. inaintasul

    asa,deci……!!!????
    „LA REVEDERE”

  3. o duduie

    Cel mai reuşit articol de până acum!Felicitări!

  4. Andi

    Wow, nici eu nu sunt atât de tristă. E incredibil cum poţi izbi ironia în gât cu articolaşul ăsta.

    Oficial eşti în topul oamenilor plini de sine care scriu prost despre cât de plini de sine pot fi în timp ce scriu despre cât sunt de plini de sine. Super.

    (dacă acum ai o criză de fiere, atunci tocmai ţi-ai demonstrat că nu ştii despre ce vorbeşti, iar dacă-mi spui că-s proastă, asta tot nu te face pe tine mai inteligent sau sarcastic sau ceva. doar la fel de trist 😀 *sarcmark*)

  5. Multumesc de comment. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: