My way


În perpetua încercare de optimizare a proprie-mi personalități, am avut falsa impresie, alimentată de semenii aflați în proximitatea persoanei mele, că nu sunt funcțional din punct de vedere social. Această propoziție, desigur, este o exagerare în încercarea mea rușinoasă de a supradramatiza situația curentă. În urma unor analize introspective de mare acuratețe și profunzime, mi-am dat seama în mod fericit că da, trebuie să existe o preobrajenie în ceea ce mă privește, doar că nu cum vor ei. În ciuda faptului că părerile și criticile de gen constructive sunt resurse excelente în ceea ce privește rafinarea unui ceva, majoritatea oamenilor purgaționează pe cale orală concepte pe care s-ar putea să nu le stăpânească.

În încercarea mea ridicolă de a satisface pretențiile celor din jurul meu, am uitat că eu sunt Dragoș. Un individ creativ, curios, implicat în diverse domenii de activitate cu mult mai interesante decât ce faceți voi acolo.

În ultimul timp am avut prea multe succese mediocre și asta probabil din cauza atmosferei de ”normativ” ce se formase în vecinătatea prezenței mele. Mai revin din când în când asupra a ceea ce numesc eu articole și mi-e dor să scriu așa cum făceam odinioară (asta sună a publicitate pentru lactate): Capacul Groazei.

N-o să mai practic astă chestie și anume  ascultatu` gurii spurcate a târgului. Îmi motivez această alegere prin faptul că perspectivele subiective lumești asupra ceea ce trebuie să faci nu e în mod necesar cea mai bună opțiune în condițiile în care tu vrei să ajungi undeva. Cum zicea un domn distins pe care nu-l cunosc personal pentru că a murit ”I did it my way„. Așa vreau să spun și eu la capătul zilelor mele.

Eu vreau să fiu fericit, nu să mă plăceți voi.

Anunțuri

  1. Bine gandit, bine scris! 😀

  2. Alisia

    da, multa dreptate pe alocuri. pe alte locuri, intreaba-te daca uneori, ca sa fii fericit, nu ai nevoie si de cealalta situatie 🙂 just saying, as independent as we would like to think we are, sometimes we depend on others

  3. Citeam undeva la psihologia personalității că persoanele autorealizate n-au nicio problemă în a sta singure perioade lungi de vreme, nu le deranjează prezența celorlalți, dar nici n-o simt necesară.

    • Alisia

      da. la fel ca si cele cu tulburare de personalitate de tip schizoid. si tu nu intri in nici una din cele doua categorii 🙂

  4. „nici tu nu intri in niciuna dintre cele doua categorii”. Mulțumesc. Ideea e să ajung acolo :)) la vârfu piramidei lu maslow nu la tulburari de personalitate.

  5. un rest de radacina

    Daca insisti,poti sa te declari linistit independent, „autorealizat”, aflat in varful ascutit al vreunei piramide, fara datorii,fara amintiri neplacute ale corurilor de oratori care deverseaza oral rahat(care oricum par sa nu fi avut dreptate , datorita incompetentei , incapacitatii intelectuale de a stapani termeni si concepte), autosuficient , egoist in cautarea propriei fericiri fara trecut.
    E corect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: