Anul bisect

Vroiam să vă anunţ că nu suntem într-un astfel de an. Asta doar aşa în caz că nu ştiaţi. Astăzi am făcut un calcul simplu şi-mi dă cu virgulă. Calculul era menit să-mi spulbere orice dubiu în legătură cu nebisectualitatea anului 2010. Eu am încredere în matematică.

Dacă tot sunt la capitolul inventat cuvinte, vreau să-i pun capăt acestuia cât mai sec cu putinţă şi anume cu un punct. E cel puţin interesant să-ţi foloseşti creativitatea prin adăugarea unor prefixuri şi sufixuri unor cuvinte cărora nu le sunt menite acestea. Am un pic de timp şi m-am decis să vă împărtăşesc câteva astfel de cuvinte care s-au materilzat în conştiinţa mea în timp ce scriam: Nebou – cuvânt obţinut prin sudarea prefixului negativ „ne” de substantivul comun „bou”, care înseamnă capacitatea de a nu fi vită în relaţiile inter-umane. Precal – cuvânt obţinut prin sudarea prefixului „pre” de substantivul comun „cal” , care sugerează faza incipientă a morfozei omului în cal, altfel spus „centaur” sau „antecal”. Paraordotox – cuvânt obţinut prin sudarea prefixului „para” de substantivul/adjectivul comun „ortodox”. Elementul de compunere „para” serveşte la formarea unor adjective sau substantive şi înseamnă „contra”, „foarte, „puternic”, „mult”, „prea numeros”. Ortodox înseamnă: „care aparţine de biserica creştină răsăriteană, de ortodoxie, care este conform cu doctrina acestei biserici.” Prin alăturarea acestor cuvinte obţinem un cuvânt polisemantic, sensul depinzând de scopul utilizării elementului de compunere „para” alături de substantivul/adjectivul ortodox. Acum am pus punctul ăla sec.

A trecut şi ultima lună de iarnă şi în mod surprinzător, vremea urâtă. Nu aş vrea să mă pronunţ prea repede, ţinânt cont de faptul că suntem doar în data de 2 Martie. M-am săturat de bluze, de geci, de fular şi de căciulă. Sunt aproape sigur că şi voi. Aştept vremea tricourilor şi a ochelarilor de soare. Vreau concerte în aer liber şi să nu-mi curgă nasul de fiecare dată când mă duc până la facultate.

Dacă tot am scris de luna Martie, mă bag şi pe subiectul „mărţişoare”. Eu sunt responsabil de înmânarea celor mai urâte astfel de simboluri, fetelor care-mi sunt dragi. Şi nu din maliţiozitate, ci din cauza faptului că vroiam să fie ceva deosebit. Adică eu m-am gândit în felul următor. Toţi bărbaţii caută cele mai frumoase mărţişoare pentru iubite, prietene, şefe, profesoare etc. Femeile, care sunt destinatarele acestor mici şi deosebite cadouri, se pierd în frumuseţea darurilor şi nu atribuie imaginea fiecarui mărţişor bărbaţilor de la care au primit ploconul. Este evident că am căutat să mă deosebesc de restul bărbaţilor şi să intru în conştiinţa fetelor cu urâţenia podoabelor oferite de mine. Acum, dacă mă gândesc mai bine, nu sunt sigur că e cea mai bună metodă de a mă remarca.